Manastirea Nicula si Stufarisurile de la Sic

Data publicarii: 16 ian 2018

Undeva in Judetul Cluj, aproape de orasul Gherla, intr-o zona deluroasa, se gaseste un loc surpeinzator. Aparent peisajul nu iti sugereaza ca poti gasi aici stuf, dar realitatea este alta. Exista stuf. Mult. Hectare intregi.


De asemenea am gasit si amenajari. O punte lunga suspendata cam la 2 metri de pamant si apa strabate toata aceasta patrie a stufului. Din loc in loc se gasesc citeva locuri de popas: un foisor dar si un observator in care trebuie sa urci pe o scara de lemn.


Noi am ajuns in zona de Sf. Andrei, 30 noiembrie 2017, pe o vreme inchisa si vintoasa care nu te prea imbia la plimbari. Am mers pe ruta Gherla - Manastirea Nicula - Sic.


Si ca o paranteza, sa va spun si cite ceva despre Manastirea Nicula, celebra in Ardeal pentru pelerinajul ce se face in ziua de Sf. Maria. Traditia este ca pelerinii sa parcurga distanta de acasa pe jos.


Pe la manastire se fac tot felul de lucrari. Oricum surpriza mare este ca odata intrat vezi trei biserici: prima biserica este cea mai mica dar cu siguranta, si cea mai fermecatoare, pentru ca este facuta numai din lemn.  A doua se afla linga ea pe o movila si este biserica in care se tin slujbele. La exterior pare deteriorata. In spatele ei insa se ridica o biserica mare, impunatoare ca o catedrala.


În anul 1326, Nicula de astazi era o pădure, în care s-a nevoit pustnicul ortodox Nicolae, cel care împrumută numele său pădurii, satului şi mânăstirii. Prima mărturie istorică ce atestă aşezarea monahală este legată de prezenţa unei biserici de lemn, stil maramureşan, cu hramul „Sfânta Treime”, datată 1552. Între 1712-1714 biserica se reînnoieşte, dar va cădea pradă unui incendiu în 1973, fiind înlocuită cu o biserică de lemn, datând din secolul XVII, strămutată aici din cătunul Năsal – Fânaţe.


Biserica de zid s-a construit în perioada 1875-1905. Iconostasul care o împodobeşte este sculptat în lemn de tei de Samuil Keresteşiu din Tăşnad la 1938 şi are în centru Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Prin forma sa solară, iconostasul cred ca este unicat personal nu am mai vazut nicaieri ceva asemanator.


Mai multe informatii gasiti direct de la sursa pe site-ul http://www.manastireanicula.ro/


De la Manastire incepem deplasarea catre Sic. Pe drum intilnim un lac, popular pare-se printre pescarii din zona. Poarta numele de Lacul Stiucilor si remarcam deja de aici o cantitate mare de stufaris pe una laturi.


Ajungem si la Sic si, dupa un drum intortocheat, coborim dealul si ne oprim la iesirea din localitate inspre Cluj. De aici incepe marea de stufaris.


Chiar din drum poti urca pe puntea cea lunga din lemn. Noi am gasit-o intr-o stare acceptabila, nu iti da senzatia ca te afli in pericol chiar daca prin unele locuri mai lipsesc scanduri.

 


Pornim asadar pe puntea cu o singura balustrada. In fata se vede un foisor, loc bun de popas si de observatie, in sezonul cald, pentru pasarile ce trasiesc aici. Foisorul este fain realizat as zice ca iti da o stare de confort.


Putin mai incolo se gaseste un turn de observatie. Asta pare a fi chiar in mijlocul stufarisului. Pina la el mai de strabatut distanta, asa ca nu pierdem timpul. Turnul insa arata ciudat. Nu pare prea solid, este inchis in partea de sus cu usi si geamuri. Trebuie urcat pe o scara verticala citiva metri.


Sus senzatia este ciudata fiindca intreaga constructie se misca de la vint si de la oameni iar o parte dintre scindurile podelei arata ca perioada lor de viata se apropie de sfirsit. Dar no, trebuie sa ne adaptam si sa stam in locurile mai sigure. Facem citeva poze gindindu-ne cum arata peisajul asta vara cind sunt si pasarile.
Puntea continua cam inca pe atit pina pe celalalt mal al zonei umede. Acolo se mai gaseste inca un foisor. Renuntam sa mai mergem acolo izgoniti de vint si de perspectiva de a nu mai vedea schimbari majore de peisaj.

 


Si la final citeva informatii interesante despre Rezervatia Stufarisurile de la Sic:

 

 

Zona este alcătuită din mlaștini, iazuri și luciu de apă, cu vegetație de stuf și papură și a fost declarată arie protejată în anul 2000.


Rezervația este a doua cea mai mare întindere de stuf din Romania, după Delta Dunării. Este formatată din 260 de hectare de stuf, cat 371 de terenuri de fotbal, in care traiesc o mare varietate de specii de păsări clocitoare, migratoare, prădătoare sau de pasaj: buhaiul de baltă, stârcul cenușiu, lișița, presura, pițigoiul moțat. De asemenea se mai gasesc o specie de amfibieni și una de reptile precum și 42 de specii de plante.
Puntea din lemn este lunga de aproximativ un kilometru.

 


Stufărișurile de la Sic au si zone care nu au fost atinse (și eventual distruse) de mâna omului.

Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2018