Macedonia, episodul 3: Turul Lacului Ohrid si orasul Bitola

Data publicarii: 09 sep 2017

Am ajuns la Ohrid seara. Am fost cazati intr-un apartament mare cu doua dormitoare. Iar baia...baia e cit sufrageria mea. Totul la echivalentul a 58 de lei. Cind imi vede pasaportul, gazda imi spune ca numele Balaban este foarte raspindit in zona aceasta.

Facem o plimbare scurta pentru aprovizionare urmand sa luam orasul la pas a doua zi. Dimineata este inca racoare si gasim cu usurinta drumul catre Lacul Ohrid. Odata ajunsi la mal vedem de fapt cit este de intins. Lacul este impartit intre Macedonia si Albania, ambele tari avind statiuni si incercind sa valorifice turistic ceea ce le-a dat Domnul. Sau Alah.



 

Ohrid

Ohridul este un oras-bijuterie aflat in patrimoniul mondial UNESCO. Arheologii considera ca orasul  este cea mai veche asezare umana din Europa, numai lacul in sine avand o vechime de peste trei milioane de ani. Orasul Ohrid este mentionat pentru prima data in niste documente grecesti din anul 353 i.Hr., cand era cunoscut sub denumirea de Lychnidos, adica "orasul luminii". Avea sa-si primeasca actualul nume, Ohrida, abia in anul 879. Numele vine probabil de la cuvintele "vo hrid", care inseamna "pe deal".

Facem o plimbare agreabila spre centrul orasului. In zona portului suntem permanent acostati de oameni care incearca sa ne convinga sa meargem intr-o plimbare cu barca ori cu vaporasul. Noi nu avem astfel de ginduri. Primul popas il facem in capatul strazii Sf. Clement din Ohrid, principalul pietonal al orasului.

Cladirile sunt foarte dichisite si bine ingrijite. Strazile sunt in general inguste, nu incape mai mult de o masina.

Drumul ne duce linga biserica Sf. Sofia, cea mai mare din Ohrid. Incepe sa se incalzeasca. In curtea bisericii stam linga o fintina arteziana si un dud plin cu fructe. Si cu ocazia asta mai aflam ceva: Mariei ii plac dudele.

Biserica Sfanta Sofia este una dintre cele mai importante biserici medievale din Macedonia. In trecut a fost folosita drept catedrala, in timpul domniei tarului Samuel. Acesta a mutat, in secolul X, capitala de la Prespa la Ohrid. Biserica Sfanta Sofia este reprezentativa pentru arhitectura Evului Mediu. A fost construita in timpul Primului Imperiu Bulgar, dupa convertirea oficiala la crestinism. Se crede ca biserica a fost cladita in perioada 851 - 889, in timpul domniei cneazului Boris.

Biserica din zilele noastre a fost restaurata in perioada arhiepiscopului Leo, care s-a aflat la conducerea tronului bisericii in perioada 1035 - 1056. Cladirea originala era alcatuita dintr-o singura cupola. In secolul al XIV-lea a fost construit un pronaos extern. Era format din capele separate deasupra altarului. Trei secole mai tarziu, in timpul arhiepiscopului Gregorius, a fost construita o noua dependinta.

La intrarea in biserica gasim un soi de discriminare tipic balcanica: taxa de vizitare pentru straini este de 100 de dinari macedoneni. Daca esti localnic platesti jumate. Chestia asta m-a cam enervat asa ca am plecat fara sa mai intram. Iata o noua si eficienta modalitate de a alunga vizitatorii, si asa putini.

 

Una din cele 365 de biserici din Ohrid

 

De altfel Ohridul este plin de biserici, in total 365. Cite una pentru fiecare zi din an. I se mai spune Ierusalimul Europei. Acuma sa nu va inchipuiti ca aceste biserici sunt toate mari, frumoase si impunatoare. Majoritatea arata pe exterior ca niste baraci. Sunt practic niste cladiri mici cu o singura incapere. Unele sunt degradate insa cele mai multe arata bine mai ales daca au ingrijitor.

Ne indreptam apoi in urcare spre teatrul Teatrul Antic. Acesta este lasat cam in paragina, vecinatatea sa arata deplorabil. Si asta chiar daca este este singurul teatru de origine elena din Macedonia, restul amfiteatrelor fiind din Epoca Romană.

Stradutele ne tot urca si poposim la marginea unui gard. Inauntru pare sa fie santier insa ceea ce ne impresioneaza cu adevarat este cladirea bisericii Sf .Pantelimon de la Plaoshnik.

Această mănăstire este cel mai vechi monument al culturii slave, din secolul IX. A fost centrul culturii slavone și este locul în care se află prima universitate slavonă. În secolul al XV-lea, turcii au transformat biserica Sf. Panteleimon în moschee. În anul 2000, noile săpături arheologice au scos la iveală morminte ale călugărilor și multe alte descoperiri: veșminte aurii, cruci, icoane, relicve ale mănăstirii Sf. Clement și monede romane.

Continuam ascensiunea catre zidurile cetatii pina la Poarta de Sus. Aceasta este una dintre portile cetatii. In exterior se afla o parcare mare, goala si fara taxa. De retinut.

Mai avem de urcat o alee care ne duce Fortareata Tsar Samoil. Aceasta este destul de inclinata si pe caldura nu e chiar o fericire. Fortareata insa nu prea merita vizitata. Practic tot ce poti face este sa te plimbi pe ziduri si sa vezi lacul de sus iar pentru asta exista inca multe alte alternative.

Revenim la Poarta de Sus si coborim catre oras pe niste stradute strimte care ne duc la pietonal. Aici se gasesc puzderie de magazine. Ne racorim cu inghetata si admiram vitrinele in care se gasesc bijuterii facute din perle de Ohrid.

Ce ar fi de retinut ca pe masura ce te apropii de lac, preturile cresc.

Sfintul Naum

A doua parte a zilei am petrecut-o intr-un loc special, aflat la granita dintre Macedonia si Albania, Sfintul Naum. Am mers de la Ohrid cam 30km  pe un drum plin de curbe ce tine conturul lacului.

Indicatoarele ne-au dus intr-o parcare iar de acolo am inceput sa exploram zona. Intram printr-o poarta mare iar imediat dam de chioscuri cu suvenire. In partea opusa este o plaja si se poate face baie fara restriste.





Mai incolo este un restaurant lacustru, ca sa zic asa. Arata intr-un mare fel. Este asezat deasupra unui mic riu ce se varsa in Lacul Ohrid.

In apropiere este insa cel mai important obictiv al zonei: Manastirea Sf. Naum. Toata constructia este foarte interesanta. Biserica este inconjurata de ziduri inalte transformate in chilii. Parcul din jurul ei este populat cu pauni aflati in libertate. Ii poti gasi oriunde, inclusiv in copaci sau pe pe acoperisul bisericii. Se pot admira si citeva fintini arteziene.



 

Poarta de intrare la manastire este si ea mare, impresionanta. Cladirea bisericii este insa mica si modesta. Se percepe taxa de vizitare. Pictura este veche, se poate admira destul de greu. In interior se gaseste mormantul Sfintului Naum. Legenda spune ca daca iti lipesti urechea de mormint vei auzi cum bate inima sfintului. Noi am verificat legenda insa nu va spunem la ce concluzii am ajuns. Va invit sa faceti acelasi lucru cind ajungeti la Sf. Naum. Si povestim dupa aceea.

Iesim de la manastire si mergem intr-un loc unde este un camping parasit. E plin de rulote abandonate. Aproape se gaseste o bariera si un politist care o pazeste. Maria se distreaza pe cinste cu o fintina arteziana. Se intoarce uda-leoarca insa nu ne facem griji fiindca este foarte cald.



Mergem pe malul riului la o mica biserica cu hramul Sfinta Paraschiva. Cu ocazia asta aflam de un traseu care ocoleste Izvoarele Curate ( Crni Drim ). Si cum suntem obisnuiti cu trasee si mers pe jos, nu zicem nu. Pe traseu se mai gasesc alte doua bisericute.

Biserica Sf. Paraschiva este simpla insa foarte frumoasa. Pe mine m-a impresionat foarte mult catapeteasma de piatra.



Mergem pe o alee pietruita pina la urmatoarea bisericuta, numita Biserica Nascatoarei. Aceasta este mica modesta, insa are o particularitate. Prin interiorul ei curg apele unui izvor.



De aici incolo se merge pe poteca de pamant, ceea ce este un pic solicitant pentru mers cu carutul cu copil mic. Ma tot uit pe GPS si sint uimit sa vad ca practic ne gasim la citeva zeci de metri de granita cu Albania. Undeva dam de un post al granicerilor, acum este parasit. Drumul devine apoi mai prietenos, este asfalt in toata regula.



Ne apropiem si de cea de-a treia bisericuta, Sf. Athanasie. Aceasta se gaseste pe un delusor. Pare-se ca aici este o manastire si ca este locuita si intretinuta. Locul este foarte placut, linistit. Dar din pacate, atunci cind am ajuns noi nu mai era nimeni. Bisericuta era inchisa insa chiar si asa ne-am bucurat de acest mic colt de rai.

Tinem in continuare drumul de asfalt si ajungem in parcarea in care ne lasasem masina.

Crni Drim

Mai aveam in program un singur lucru: sa facem o plimbare cu barca pe Crni Drim. Fara sa vrem neaparat, il gasim pe un legendar barcagiu, domnul Nikola Pavleski.  Detalii pe nikoturs.com











Omul asta ne-a oferit o excursie absolut agreabila. Ne-a povestit ca practica aceasta meserie de 24 de ani, publicat o serie de albume foto, a scris si o carte numita Barca Vesela. Stie sa spuna cuvintul testoasa in 40 de limbi. Ne-a si cintat. Ce mai, a fost de nota 10. In barca am fost doar noi, iar distractia costa 5 euro de persoana, platibili in euro sau in dinari macedoneni.

Apa lacurilor este extrem de curata, se vede absolut totul. Este plin de vegetatie subacvatica. Cei de la Parcul National Galicnik au facut o treaba foarte buna si intretin acest obiectiv excelent.

 

Ohrid

In ziua ce urmeaza avem iara treaba importanta. E vremea sa exploram din nou centrul orasului Ohrid. Plecam cit putem de dimineata, de data asta cu masina si parcam undeva in centru. De acolo luam la pas pietronalul pina ajungem la apa.



Tinta noastra de astazi este manastirea Sveti Jovan Kaneo, simbolul orasului Ohrid si al Macedoniei. O veti gasi in pozele de prezentare, pe suveniruri, pe magneti, peste tot. Drumul pina la ea este absolut senzational. Implica mers pe stradute strimte, pe niste punti deasupra lacului.









Trecem pe linga citeva mici plaje, urcam si coborim scari. Iar la final ne asteapta o urcare scurta dar sanatoasa.

Primim si rasplata: ajungem la o ora rezonabila inaintea tuturor hoardelor de turisti. Ne bucuram tare mult de liniste si de aceasta asezare speciala aflata pe malul lacului Ohrid.


Manastirea a fost construita la sfarsitul secolului al XIII-lea  pe o stâncă înaltă, deasupra localității pescarilor din Kaneo. În perioada din secolele XVII-XIX mănăstirea a fost pustie, o parte a frescelor fiind parțial ruinate. La sfârșitul secolului al XIX-lea au fost realizate multe reconstrucții ale structurii și ale frescelor. Un nou iconostas din lemn a fost construit și au fost repictate parti din frescele vechi.



Mai multe informatii gasiti aici:
http://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/biserica-kaneo-ohrida-sfantul-ioan-teologul-119589.html

Ne intoarcem in oras de data asta pe sus, pe o alee de piatra superba cu multe locuri de belvedere. Pasii ne duc tot la Poarta de Sus. La citiva pasi se gaseste( ati ghicit! ) o alta manastire cu nume complicat: Sfânta Mamă a lui Dumnezeu Perivolepta.

Din pacate aici nu am mai avut noroc, este mare vinzoleala, plin de turisti in interior. Din pacate nu ne-am putut bucura cu adevarat, asa ca am preferat sa ne plimbam in jurul cladirii, spre bucuria Mariei.

De asemenea am gasit un un punct foarte bun de belvedere catre fortareata.

Coborim spre oras pe drumul stiut. Sau asa credeam noi. Undeva insa facem o improvizatie, si avea sa fie cu noroc. Dam peste o alta biserica aflata intr-un loc de unde poti admira orasul de sus. Ce e comic e ca foarte aproape, in linie dreapta se gaseste o moschee. Nu am retinut numele acestei biserici insa inauntru am asistat la un botez. Prilej sa observam diferentele( e drept minore ) intre ritualul ortodox de la noi si cel macedonean.

Revenim in pietonal, ne mai delectam o tura cu inghetata si alte bunatati traditionale iar apoi mergem sa ne facem siesta.

Golful Oaselor

 













Dupa-amiaza mergem pina in Golful Oaselor, o asezare lacustra foarte interesanta aflata cam la 12 km de Ohrid. Locul e tare linistit, lume putina si de treaba. Facem o plimbare pe la si prin locuintele lacustre. Apoi mergem pe o alee aflata pe deal in imediata apropiere. Sunt amenajate citeva locuri de belvedere si cred ca s-a incercat in zona reconstruirea zidurilor unei fortarete.

Struga

Ne deplasam apoi la Struga un orasel aflat pe malul lacului Ohrid. Aici patim o treaba mai putin placuta. Caruciorul Mariei cedeaza, se strica si nu avem cum il repara. Asa ca facem o sesiune de shopping iar la final cumparam un alt carucior. Locuitorii de aici sunt in majoritatea musulmanii. Au multi copii si implicit multe magazine cu articole pentru copii.



Orasul Struga insa este total diferit de Ohrid, este populat in majoritate de albanezi cu bunele si relele aferente. Este foarte aglomerat, oamenii vorbesc tare si peste tot este o continua forfota. Asta chiar daca mare lucru nu e de vazut. Exista un pietonal scurt, un riu ce se varsa in lac si citeva plaje.

Pe la Struga ne-a prins foamea. Am cautat un restaurant pe malul lacului si am dat de unul cu specific albanez. Numit fara imaginatie Hotel-Restaurant Plazha. Altfel mincare foarte buna. Fetele mele si-au comandat ceva mai usurel, o ciorba, cartofi. Eu am vrut sa vad ce gust au micii locali numiti cevapci. Si am cerut o portie. Ce nu stiam eu era faptul ca la ei o portie are 10 mici. Care nu au venit singuri, ci cu cartofi si salata. Am mincat ca un pasa!

Radozhda



Cu burta bine pusa la cale ne deplasam spre satul pescaresc Radozhda, aflat chiar pe granita cu Albania. Aici este un loc ideal sa incerci specialitati din peste intr-unul din micile restaurante de pe mal. Exista si citeva plaje, pesteri, trasee pe un mic deal din jur. Din pacate noi am prins atmosfera incarcata, iar venirea unei ploi sanatoase ne-a impiedicat in a face mai mult.

Seara a fost fascinanta. In Ohrid avea loc un mare festival folcloric la care participau ansabluri din multe tari. Spectacolele de muzica si dans au fost pe cinste.

Pentru ziua urmatoare aveam planuri mari. Vroiam sa mergem pe munte, in Parcul National Pelister. Din pacate a trebuit sa ne anulam planurile fiindca am acuzat o stare generala proasta. Sa fi fost de la prea multi mici?

Daca am vazut ca asa stau lucrurile, am schimbat planurile. Am zis sa facem un tur de lac cu masina. Asta inseamna insa ca la un moment dat va trebui sa trecem granita in Albania.

Formalitatile de trecere sunt foarte simple, romanii pot trece fara probleme doar cu buletinul. Se mai cere si talonul masinii. Odata trecuti in Albania constatam ca drumul se strica brusc insa doar pe citiva kilometri pina la intersectia cu un drum national. Asta arata facut ca la carte, frumos, cu marcaje, parapeti si asfalt de cea mai buna calitate.

Fiindca punctul de frontiera era undeva pe deal, acum trebuie sa coborim citeva serpentine. Primul popas este intr-un mic sat pescaresc si pitoresc numit Lyn.

Stradute inguste, case si garduri din piatra, belvedere cu lacul si muntii din Macedonia, cam asta ofera aceasta localitate. La nevoie ai si unde te caza.

Pogradec

Continuam drumul pe malul lacului ocolind localitatile care in general sunt dispuse pe deal. Cel mai important oras albanez aflat pe malul Lacului Ohrid este Pogradec. Odata ce intram in el incepe haosul. Masinile nu prea mai respecta nici un semne de circulatie, este aglomerat, ne miscam in ritm de melc. Gasim cu greu un loc de parcare la soseaua principala.

Spre norocul nostru se pare ca am parcat chiar in buricul targului. Coborim mai multe trepte si ne trezim pe pietonalul orasului, Fan S. Noli. Strada e larga, placuta, recent renovata. Sunt citeva restaurante si cafenele. Insa ceea ce da o nota aparte acestui bulevard este faptul ca din loc in loc se gasesc placi comemorative ale unor personalitati ce au marcat de-a lungul vremii omenirea( gen Albert Einstein, Frederick Chopin, Marie Curie) dar si Albania.

Capatul pietonalului este inspre lac. Acolo, dintr-o carte de piatra ne zimbeste domnul Drini Cake. N-am reusit sa aflu cine este si cu ce s-a ocupat.

Linga apa se remarca citeva restaurante si apoi plaja. Spre deosebire de malul macedonean, albanezii au amenajat plaje, au carat o gramada de nisip, umbrelute, hidrobiciclete, locuri de joaca, tot ce trebuie.

Ba mai mult, au construit si un ponton unde te poti plimba. Ceea ce am facut si noi. Si nu prea ne-a placut ce am vazut. Apa era destul de poluata, pe fundul lacului se vedeau tot soiul de obiecte din metal sau plastic. Ceea ce nu se vedea in Macedonia.

Pe scurt am petrecut citeva ore agreabile in Pogradec si am avut ocazia sa admiram lacul si muntii din jur din nenumarate ipostaze.

Ne urcam in masina si reintram in Macedonia pe la punctul de frontiera de linga Sf. Naum. Mergem intins si ne mai oprin doar in orasul Bitola, al doilea ca marime din aceasta tara. Era o zi foarte calduroasa de duminica.

Bitola

Bitola este un oras inconjurat de munti inalti. Spre exemplu Vf. Baba din Parcul National Pelister trece de 2600m.

Parcam in centru aproape de cele doua moschei ce stau fata in fata. Una se numeste Isak Celebi, cealalta Yeni. Intrarea in zona centrala se face pe un bulevad strajuit de un parc. In mijlocul parcului se gaseste simbolul orasului, Turnul cu Ceas. Care insa pare pitic pe linga minaretele celor doua moschei din zona.

 

In parc ne atrage atentia statuia unui inger. Putin mai incolo insa se gaseste un ansamblu mai spectaculos: este de vorba de o frumoasa fintina arteziana si o statuie ecvestra a lui Filip al II-lea, tatal mai cunoscutului Alexandru Macedon. In Bitola o seama de locuri au numele lui si aici mentionez spitalul, stadionul si piata agroalimentara.

Imediat dupa statuie incepe principalul bulevard pietonal, Sirok Sokak. Acesta arata incredibil de bine este foarte curat si bine ingrijit. Intr-un loc de pe acest bulevard este arborat un tricolor romanesc. Frumoasa surpriza.





Pe la mijlocul bulevardului este o piata mai mare, un loc deschis si fain. Zona e plina de cafenele, magazine, banci, restaurante. Strada asta insa e neasteptat de lunga.

La capatul ei dam de o cladire frumoasa, alba care insa pare a fi abandonata.

Vis-a vis este o alta cladire impunatoare, sobra Muzeul orasului Bitola. Urmeaza apoi un parc unde troneaza o mare sala de sport. La capatul parcului este una din principalele atractii din oras, sit-ul arheologic Heraclea Lyncestis. Acolo de fapt este ceea ce a mai ramas din vechiul oras fondat de Filip al II-lea in secolul IV inainte de Hristos.

Cum era foarte cald si cum eram satui pina peste cap de situri arheologice dupa excursia din Cipru, am spus pas. Din poze am vazut ca arata bine.







Am parcurs inapoi intreg pietonalul, am trecut peste riul ce strabate orasul pentru o vizita in vechiul bazar, numit Carsija. Surpriza insa a fost de proportii. Bazarul era pustiu! Eu credeam ca musulmanii n-au treaba cu ziua de duminica. Asadar am avut ocazia, pentru prima data in viata de a ne plimba pe stradutele intortocheate ale unui bazar gol. Asa ceva rar ai ocazia sa vezi. Liniste, magazine cu obloane trase, absolut nimeni pe strada.

Revenim in centru si mincam ceva traditional la o terasa. Nu mai tin minte denumirea dar stiu ca a fost foarte bun.

Seara am petrecut-o linga Bitola, in satul Dihovo unde am inchiriat o casa intreaga la un pret de nimic.

Si cu asta s-a incheiat aventura macedoneana. Urma ca apoi sa trecem granita si sa exploram pentru prima data citeva colturi din Grecia.

 

Episoadele precedente le gasiti aici:

Macedonia, episodul 1:

http://bogdanbalaban.ro/556.html

 

Macedonia, episodul 2:

http://bogdanbalaban.ro/557.html

 

 

 

 

Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017